Educație, software și cercetare

ianuarie 25, 2010

Mai bine mai târziu decât niciodată (și mătușa 007)

Filed under: Calatorii,Diana — Diana @ 5:06 pm
Tags: , , , , , , , ,

Îmi cer scuze pentru dispariția neanunțată și prelungită. Sfârșitul de an aventuros a fost urmat de un început vijelios sub amenințarea prăbușirii în capul meu a unui morman de treburi de făcut. Între aventuri și vijelii gandurile mele s-au rătăcit și n-au mai găsit liniștea să se așeze pe ecran. În locul lor s-au găsit să se facă vârtej alte gânduri cu multe semne de întrebare, pe jumătate planuri, pe jumătate de_ce_uri. Acum s-a mai liniștit și vijelia și vârtejul în sfârșit și simt și eu că a început un an nou (tot e bine că e încă ianuarie…). Sper totuși că nu v-am pierdut de tot și veți reveni pe aici.

Și pentru (re)început de blog, o miniaventura de avion, despre mătușa 007. I-am spus așa pentru că trebuie să fi fost chiar mai abilă decât Bond ca să evite controlul de securitate din aeroport sau în orice caz să îl fenteze atât de bine încât să aibă de unde picura în capul meu din bagajul de deasupra. Eu m-am ridicat, picuriciul s-a transformat repede în șuvoi, iar mătușa 007 mă asigura că nu face nimic, că e doar apă. După înfățișarea mătușii și aspectul lichidului eu aș fi zis mai degrabă zer, dar vorba lui Caragiale, se curăță cu apă rece. Până la urmă s-a răsucit, învârtit, zdrumicit și într-un final s-a terminat pesemne apa că în orice caz am putut să mă așez ca în puf pe un morman de șervețele. Stweardul a fost atât de fericit că n-am țipat, n-am urlat și nici la bătaie nu m-am luat, ci doar am cerut frumos șervețele încât mi-a adus cu toptanul 🙂 Dar tot am rămas cu nedumerirea mea: la atâtea controale de ultrasiguranță și sticluțe pentru lichide, pungi resigilabile și tot tacâmul, cum trecuse mătușa cu ditai punga din care să curgă apă vreo 5 minute bune ?

decembrie 23, 2009

Înzăpeziți cu avionul

Filed under: Calatorii,Diana,Diverse,Ofuri — Diana @ 11:52 am
Tags: , , , ,

avion înzăpezit pe aeroport M-am bucurat prea devreme în postul anterior. Drumul cel lung către casă, s-a dovedit mult mai lung decât credeam și nici nu era către casa pe care o aveam în minte. Sub zăpadă și frig drumul cel drept s-a răsucit, s-a zvârcolit și s-a încolăcit până când a ajuns de unde a pornit. Altfel spus, am rămas înzăpeziți cu avionul precum se vede în imagine și am exersat din plin filozofia proprie de drum: ori râzi, ori o dai în bocete. Cum preferăm prima variantă, a fost haz nebun. Zborul nostru anulat (la un loc cu aproape jumătate din zborurile de marți de altfel), alte zboruri pline până pe 29, chiar și variante fanteziste gen Milano-București via Atena anulate din aceeași cauză. Pe scurt, înapoi de unde am plecat, mai puțin în timp, bani și entuziasm. Asta este, amân Crăciunul personal pentru undeva în ianuarie/februarie. Iar acum, un vin fiert, o țuică fiartă (atâta câtă mai e), și rămâne probabil doar de schiat de nebuni pe 25. 

Concluzia: plecat, care va să zică plecat. Te poți întoarce, dar nu chiar oricând. 

Sărbători fericite tuturor și rămâne să ne vedem în 2010.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.