Educație, software și cercetare

februarie 8, 2010

Despre control și recunoașterea greșelilor

Ingineria programării poate părea la o primă privire superficială un domeniu de-a dreptul obsedat de măsurare și control. Și cum niciodată nu mi s-a părut că exercitarea controlului e vreo virtute sau aduce prea multe beneficii, am fost mai mult decât încântată să citesc aceeași părere exprimată de unul dintre fondatorii ingineriei programării și unul dintre foștii promotori ai nevoii de măsurare și control. Dar am fost suprinsă atunci când am realizat că unii au luat articolul respectiv drept un atac sau o denigrare a ingineriei programării ca disciplină. Cred că au rămas la acea primă și superficială privire asupra domeniului de a ajuns la o asemenea concluzie. Sau sunt prea atrași de potențiala plăcere a unei bătăi în lumea cercetării…

Oricum ar fi, articolul cu pricina mie mi se pare ceva excepțional, uneori prin implicații și idei secundare poate chiar mai mult decât prin ideea principală. Ingineria programării oricum a început de ceva vreme să se reorienteze în problema asta și sunt sigură că articolul poate fi doar un catalizator pentru o reorientare mai rapidă și nicidecum elementul generator. Dar articolul ridică problema controlului la un mod mai general și arată că e benefică doar atunci când nu e prea mult de câștigat. Iar întrebarea este: de ce ne apucăm de atât de multe lucruri în care avem nevoie de control? Și de ce simțim până la urmă atâta nevoie de a controla? A avea un control e una, dar a exercita controlul devine cu totul altceva.

În plus, articolul e un model de recunoaștere a unei greșeli. Dar despre partea asta vă invit să citiți pe Voxpublica.

decembrie 1, 2009

Diferențele culturale nu te calcă pe picior (îți dau direct la cap)

Dacă îmi cerea cineva acum 6 ani un exemplu de diferență culturală, sunt șanse mari că aș fi zis ceva de genul „ei conduc pe stânga și noi pe dreapta”. Ceea ce e o eroare grosolană. Diferențele astea atât de evidente sunt doar ca să (more…)

noiembrie 16, 2009

Programele ca niște urși polari

Din lucrurile surprinzătoare aflate în timpul unui doctorat în informatică, astăzi ceva lejer, ca pentru o zi de luni. Cine crede că studiul programelor software e un lucru plicticos sau muncă de laborator, se înșeală. Parafrazez din răspunsul domnului profesor Andreas Zeller la întrebarea: ce anume vă place la studiul programelor software, de ce ați ales acest domeniu?

Studiul programelor software e un pic ca studiul…urșilor polari. Și programele, ca și urșii polari trăiesc în felul lor în habitatul lor și n-ai altă soluție decât să le observi. Să încerci câte ceva, și apoi să înveți din ceea ce se întâmplă, din cum reacționează.

În plus, adaug eu, programele software trăiesc și la temperaturi mai plăcute și nici nu sunt amenințate de încălzirea globală. Dar pot fi, într-adevăr, la fel de fascinante ca urșii polari, mai ales în interacțiunea lor cu utilizatorii sau cu programatorii.

P.S. Ca să nu rămâneți cu o impresie falsă despre ce se face la doctorat, reamintim alte câteva lucruri discutate deja: de ce avem nevoie de întrebări și cum le putem obține de la audiență, arta de a pune întrebări și cea de a evita răspunsul, și de ce programarea e mai mult despre comunicare decât despre tehnologie.

noiembrie 3, 2009

Cum să (nu) răspunzi la întrebări

Aici nu se accepta intrebariNu-i vorba de teorie, ci de practică. Adică am văzut toate tacticile de mai jos în acțiune (și nu în politică ci în mediu academic). Dar sunt sigură că mai sunt destule care mi-au scăpat, așa că vă aștept pe voi să-mi spuneți alte tactici pe care le-ați observat.

1. Schimbă mediul. De aceea s-a inventat probabil e-mailul. Ca să poți pune lumea să-ți trimită întrebările pe e-mail în loc să răspunzi pe loc sau prin viu-grai la o întâlnire. Și mai ales să poți apoi să spui că n-ai primit e-mailul, sau că a ajuns în Spam, sau că l-a mâncat pisica. Uneori în fond chiar așa se și întâmplă (partea cu Spamul, nu cea cu pisica).

2. Pasează întrebarea. Mai ales subalternilor, de preferință celor cu care nici n-ai vorbit (more…)

octombrie 7, 2009

Cum obținem întrebări de la audiență? (Din tranșeele doctoratului: episodul 4)

Întrebare întrebătoare

Image author: The Divine Miss M..

Trebuie să spun întâi de toate că la această întrebare pot să răspund doar cu experiențele mele de ambele părți ale baricadei. Și așa cum știți deja, vă aștept la sfârșitul articolului să comentați și să puneți întrebări ca să putem explora mai mult răspunsurile.

Am obținut întotdeauna întrebări atunci când (more…)

octombrie 2, 2009

Cum să punem întrebări care schimbă lumea ? (Din tranșeele doctoratului: episodul 3)

„I went for the jugular question.”

Arno Allan Penzias, fizician, laureat al premiului Nobel, spunând care e motivul succesului său.

Vorbeam înainte de puterea și importanța întrebărilor excelente. Și am primit o întrebare offline: dar cum facem să punem astfel de întrebări? Încercând să răspund, am ajuns întâi la altă întrebare: ce face o întrebare să fie excelentă?

Întrebările excelente pe care le-am primit, (more…)

septembrie 29, 2009

Din tranșeele doctoratului: episodul 2 (Ce poate face o întrebare?)

Metoda aproape sigură de a reduce la tăcere un grup de elevi sau studenți e să întrebi: aveți întrebări? Știindu-mi bine tăcerile proprii ca răspuns la întrebarea de mai sus, am fost fascinată (more…)

septembrie 27, 2009

Din tranșeele doctoratului: episodul 1

Votul a spus: vorbim despre 10 lucruri suprinzătoare pe care le înveți la un doctorat în informatică. Unele sunt mai serioase, unele mai glumețe, altele de-a dreptul absurde. Problema e că făcând lista, m-am trezit că am trecut binișor de 10. Dar o să o iau ca în cinematografie: facem prima serie de 10 și apoi vedem după reacția publicului dacă mai continuăm sau nu 🙂

Mulțumesc pentru voturi și aștept comentariile voastre critice constructive.


Programatorul singuratic – specie pe cale de dispariție?

Pe vremea când mă frăsuiam de zor dacă să mă apuc sau nu de doctorat, (more…)

Blog la WordPress.com.