Educație, software și cercetare

ianuarie 29, 2010

Făcând nefăcute

Filed under: Diana — Diana @ 9:12 am

Dat fiind că nu scriu nici atât de des și nici atât de bine pe cât aș vrea pe blogul ăsta, într-un mod foarte logic am decis să mai fac un blog, dar unul Fără titlu pentru că titlul ăstuia de față mă sperie. Partea bună e că acum pot să ezit între două bloguri și să nu scriu pe niciunul. Partea și mai bună ar fi dacă aș lăsa dilemele pe seama personajelor (autorul n-are ce face cu ele decât ca materie primă). Ce-o fi, o fi. Ah, pe blogul nou vor fi și ilustrații frumoase-frumoase, mulțumită Marei.

ianuarie 26, 2010

(Dez)Organizarea timpului

Filed under: Diverse — Diana @ 6:51 am
Tags: , , , ,

Motto: nu armele omoară oameni, ci oamenii care trag cu ele. 

  N-am să povestesc despre gestionarea timpului (time management). Există destule cărți pe tema asta cu atâtea (more…)

ianuarie 25, 2010

Mai bine mai târziu decât niciodată (și mătușa 007)

Filed under: Calatorii,Diana — Diana @ 5:06 pm
Tags: , , , , , , , ,

Îmi cer scuze pentru dispariția neanunțată și prelungită. Sfârșitul de an aventuros a fost urmat de un început vijelios sub amenințarea prăbușirii în capul meu a unui morman de treburi de făcut. Între aventuri și vijelii gandurile mele s-au rătăcit și n-au mai găsit liniștea să se așeze pe ecran. În locul lor s-au găsit să se facă vârtej alte gânduri cu multe semne de întrebare, pe jumătate planuri, pe jumătate de_ce_uri. Acum s-a mai liniștit și vijelia și vârtejul în sfârșit și simt și eu că a început un an nou (tot e bine că e încă ianuarie…). Sper totuși că nu v-am pierdut de tot și veți reveni pe aici.

Și pentru (re)început de blog, o miniaventura de avion, despre mătușa 007. I-am spus așa pentru că trebuie să fi fost chiar mai abilă decât Bond ca să evite controlul de securitate din aeroport sau în orice caz să îl fenteze atât de bine încât să aibă de unde picura în capul meu din bagajul de deasupra. Eu m-am ridicat, picuriciul s-a transformat repede în șuvoi, iar mătușa 007 mă asigura că nu face nimic, că e doar apă. După înfățișarea mătușii și aspectul lichidului eu aș fi zis mai degrabă zer, dar vorba lui Caragiale, se curăță cu apă rece. Până la urmă s-a răsucit, învârtit, zdrumicit și într-un final s-a terminat pesemne apa că în orice caz am putut să mă așez ca în puf pe un morman de șervețele. Stweardul a fost atât de fericit că n-am țipat, n-am urlat și nici la bătaie nu m-am luat, ci doar am cerut frumos șervețele încât mi-a adus cu toptanul 🙂 Dar tot am rămas cu nedumerirea mea: la atâtea controale de ultrasiguranță și sticluțe pentru lichide, pungi resigilabile și tot tacâmul, cum trecuse mătușa cu ditai punga din care să curgă apă vreo 5 minute bune ?

Blog la WordPress.com.