Educație, software și cercetare

noiembrie 26, 2009

Noul Homo Zappiens

Filed under: comunicare,Educatie — Diana @ 10:15 am
Tags: , , , , ,

Am auzit frecvent că „nu poți învăța nimic de pe Internet, tot a trebuit să-mi cumpăr o carte”. Și deși învăț și eu din cărți, pot spune în același timp că (more…)

noiembrie 25, 2009

Twitter cel rău…sau nu neapărat?

Filed under: comunicare,Diana,Diverse — Diana @ 9:13 am
Tags: , , ,

Ca atâția alții, am fost cam împotriva Twitter. Dar nu din cauza motivelor invocate cel mai des. Pentru cine nu știe, Twitter e, să zicem, ca un alt fel de blog în care însă toate posturile sunt reduse la maxim 140 de caractere. Practic, cu Twitter e ca și când ai trimite SMS-uri online către alți abonați la Twitter. Doar că de obicei nu alegi tu destinația, ci recipienții sunt cei care aleg, sau nu, să te „urmărească” – adică să primească toate mesajele tale.

Cel mai des întâlnit argument anti-Twitter e că nu poți spune nimic serios în 140 de caractere. Deci e un fel de tembelizare în masă în care (more…)

noiembrie 23, 2009

3 dragoni chinezești – poveste repovestită

Filed under: Diana,Diverse — Diana @ 8:24 pm
Tags: , , , , , , , ,

Citeam pe când eram mică și nu chiar atât de mică, povestea aceasta chineazească a unui pictor de dragoni. Iată cum mi-a rămas în minte:

A fost odată un împărat care avea un paravan nemaivăzut, îmbrăcat în mătasea cea mai fină. Iar pentru ca paravanul să fie (more…)

noiembrie 22, 2009

Guest post – la 20 de ani de la revoluție și 50 de la execuție

Filed under: Diverse — Diana @ 3:05 pm
Tags: , , , ,

Pentru că eu nu prea scriu despre politică, prefer astăzi să dau cuvântul aici lui Octavian Georgescu, care are ceva de spus pe tema aceasta. Opiniile exprimate în text îi aparțin lui Octavian Georgescu și aș mai vrea să spun clar că NU e nici un fel de campanie sau îndemn la un anume fel de vot. Textul de mai jos a fost inițial trimis spre publicare sitului agonia.ro, dar a fost refuzat la corectură fără a se oferi motivele refuzului. Consider că epoca refuzurilor fără argumentație ar trebui să fi trecut demult, și de aceea am acceptat acest guest post.

„F…ă-i Stalin”… aşa afurisea un bătrân ţăran maramureşean, fost miner. O imprecaţie esenţială pentru (more…)

noiembrie 16, 2009

Programele ca niște urși polari

Din lucrurile surprinzătoare aflate în timpul unui doctorat în informatică, astăzi ceva lejer, ca pentru o zi de luni. Cine crede că studiul programelor software e un lucru plicticos sau muncă de laborator, se înșeală. Parafrazez din răspunsul domnului profesor Andreas Zeller la întrebarea: ce anume vă place la studiul programelor software, de ce ați ales acest domeniu?

Studiul programelor software e un pic ca studiul…urșilor polari. Și programele, ca și urșii polari trăiesc în felul lor în habitatul lor și n-ai altă soluție decât să le observi. Să încerci câte ceva, și apoi să înveți din ceea ce se întâmplă, din cum reacționează.

În plus, adaug eu, programele software trăiesc și la temperaturi mai plăcute și nici nu sunt amenințate de încălzirea globală. Dar pot fi, într-adevăr, la fel de fascinante ca urșii polari, mai ales în interacțiunea lor cu utilizatorii sau cu programatorii.

P.S. Ca să nu rămâneți cu o impresie falsă despre ce se face la doctorat, reamintim alte câteva lucruri discutate deja: de ce avem nevoie de întrebări și cum le putem obține de la audiență, arta de a pune întrebări și cea de a evita răspunsul, și de ce programarea e mai mult despre comunicare decât despre tehnologie.

noiembrie 15, 2009

Cine sunt eu?

Filed under: Diana,Diverse — Diana @ 12:36 pm
Tags: , , ,

Cum te definești?Vorbeam în alt post despre importanța de a nu ne defini prin apartenența la grupuri. Florin spunea atunci că totuși i se pare grea misiunea și se întreba cum mi-aș da eu o astfel de definiție. Postul acesta e un răspuns. M-ar bucura mult să aud și definițiile voastre. Așadar, voi cum vă definiți?

Cine sunt eu?

Sunt mai degrabă observatoare decât protagonistă. Din lumina reflectoarelor toată lumea din jur pare (more…)

noiembrie 14, 2009

Distracție sau disperare?

În Italia, cu cât cobori mai la sud, cu atât arhitectura devine mai frumoasă și sărăcia mai evidentă. În Salerno, sărăcia e omniprezentă în pereții scorojiți, locuințele meschine, rufele atârnând la uscat de-a latul străzilor înguste și întunecoase, zgomotul și mirosul motocicletelor și mașinilor ieftine și prost întreținute. Iar vara, când soarele pârjolește fără milă, zidurile orașului dogoresc ca un cuptor și te simți prins fără scăpare în infernul căldurii, sărăciei, mizeriei și disperării. Ajuns la capătul răbdării, la limita nebuniei, îți vine să te spânzuri sau să te arunci în mare. Dacă ești localnic însă, vei lăsa marea în pace și frânghia la locul ei și te vei duce în schimb la o petrecere monstru, la care vine jumătate de oraș. E drept că la urmă mizeria e și mai mare, sărăcia și mai pregnantă, iar de la distanță nu știi dacă se urlă de durere sau de plăcere și dacă e tortură sau distracție, dar la final rezultatul e același: epuizare, uitarea somnului și un nou început.

noiembrie 5, 2009

Identitate, libertate și inaugurarea anului academic

Uneori afli lucruri interesante de unde te aștepți mai puțin. Ca de exemplu de la o ceremonie de inaugurare a anului universitar ținută la început de noiembrie, deși anul universitar a început la 1 octombrie. Dar printre discursuri, ritualuri, simboluri, ierarhii și coregrafii (despre astea cu altă ocazie), a fost și (more…)

noiembrie 3, 2009

Cum să (nu) răspunzi la întrebări

Aici nu se accepta intrebariNu-i vorba de teorie, ci de practică. Adică am văzut toate tacticile de mai jos în acțiune (și nu în politică ci în mediu academic). Dar sunt sigură că mai sunt destule care mi-au scăpat, așa că vă aștept pe voi să-mi spuneți alte tactici pe care le-ați observat.

1. Schimbă mediul. De aceea s-a inventat probabil e-mailul. Ca să poți pune lumea să-ți trimită întrebările pe e-mail în loc să răspunzi pe loc sau prin viu-grai la o întâlnire. Și mai ales să poți apoi să spui că n-ai primit e-mailul, sau că a ajuns în Spam, sau că l-a mâncat pisica. Uneori în fond chiar așa se și întâmplă (partea cu Spamul, nu cea cu pisica).

2. Pasează întrebarea. Mai ales subalternilor, de preferință celor cu care nici n-ai vorbit (more…)

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.