Educație, software și cercetare

februarie 13, 2010

M-am mutat (da, din nou)

Filed under: Uncategorized — Diana @ 6:20 pm

Se cheamă că m-am împroprietărit pe net cu ceva gigahectare la domeniu. Așa că mă mut acum m-am mutat și pe net mai ceva decât în realitate unde oricum s-au pus ai mei să caute în ceaslovul neamului ca să înțeleagă de unde am găsit așa tendințe nomade. Dar până se găsește răspunsul, de data asta mă mut cu posturi, comentarii și tot tacâmul pe domeniul proaspăt achiziționat. L-am botezat cu numele meu în speranța că așa nu mă mai îndur să mă mut de acolo. Așadar îmi cer scuze de la cei care au mai trecut odată prin asta, le promit în schimb că încerc serios să stau locului și vă rog pe toți care sunteți așa de drăguți de m-ați adăugat în liste, să schimbați adresa cu cea nouă: http://www.dianacoman.com/blog/

Vă aștept cu drag și cuvinte noi la noua adresă. Mulțumesc tuturor! 🙂

Reclame

februarie 12, 2010

Conversație cu o persoană importantă

Filed under: Diana,proza microscurta,Punctul pe i — Diana @ 6:18 pm
Tags: , , , ,

El: – Eh, uneori viața te forțează să fii bou.
Eu: – Da, dar la dumneavoastră e întotdeauna alegere proprie.

februarie 11, 2010

La înjurat

Filed under: Uncategorized — Diana @ 9:32 am

Zice-se că dau idei. Ce mai, pe unde umblu idei răsar în cale și idei îmi rămân în urmă. Ce fel de idei nu comentez, ci doar apreciez, că ideile sunt la mare preț în lumea modernă în care nu știi niciodată din ce idee răsare un nou răsărit de soare. Cum oamenii cu idei sunt motorul societății noastre, eu doar mă bucur a fi contribuit astfel la propășirea și evoluția, revoluția, avansul și gloria umanității. Și mă înclin în fața miracolului unei noi idei și gloriosului său proprietar, și zic dulce cu tot calmul din lume: vă felicit domnul meu, mai rar așa potrivire între om și idee.

februarie 9, 2010

Mă laud

Filed under: Diana,Diverse — Diana @ 8:04 pm
Tags: , , , , , , , ,

Spre surprinderea mea, se pare că e adevărat că dacă eu nu mă laud cu ce am câștigat, slabe șanse să știe careva 🙂 Și acum că am învățat acest adevăr pe care toată lumea îl știe de la vârste fragede, e cazul să îndrept lucrurile atâta cât se mai poate așa de târziu. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Așadar, spre bucuria mea adevărată, chiar am câștigat concursul de Crăciun de la Trilema. Premiul e primit, invitația la o discuție cu colegii de concurs s-a amânat pentru mai târziu din cauza zăpezii. Dar eu sper să fie și întâlnirea în aprilie.

Și asta nu e tot. Între timp, a mai fost un concurs pe altă trilemă dar cerând un text cu mult mai scurt. Care text n-a câștigat nici premiul 1, nici 2 și nici 3, ci doar al….23lea (sper că am numărat bine, numărul 137 e cel de care zic). Eu zic că e un loc bun, PA-ul meu se simte comfortabil acolo, nici prea sus și nici prea jos, mai are după el vreo 130 de alte PA-uri, înaintea lui 22 care e un număr fain, l-a citit lumea, l-au evaluat arbitrii, l-au plăcut suficient unii cât să-l menționeze, e bine. Mai e loc de crescut, dar mai e și timp. Bun, dar ce facem cu premiul, adică un an domeniu si hosting? Din motive cărora le-aș zice proprii (așa ca în caracteristice adică), dar nu personale, deși țin de persoană (na, că e clar acum), cred că se va finaliza donat unui doritor serios de așa ceva. Drept pentru care întreb: care dorește, care poftește, un domeniu si hosting gratuit pe un an, dat de Trilema? Nu-i decât unul, așa că dacă-s mai mulți doritori, o să aleg. După ce criterii, nu sunt sigură încă, dar se caută doritor serios, pus pe bloguit mumos și des în limba română. Cine dorește?

februarie 8, 2010

Despre control și recunoașterea greșelilor

Ingineria programării poate părea la o primă privire superficială un domeniu de-a dreptul obsedat de măsurare și control. Și cum niciodată nu mi s-a părut că exercitarea controlului e vreo virtute sau aduce prea multe beneficii, am fost mai mult decât încântată să citesc aceeași părere exprimată de unul dintre fondatorii ingineriei programării și unul dintre foștii promotori ai nevoii de măsurare și control. Dar am fost suprinsă atunci când am realizat că unii au luat articolul respectiv drept un atac sau o denigrare a ingineriei programării ca disciplină. Cred că au rămas la acea primă și superficială privire asupra domeniului de a ajuns la o asemenea concluzie. Sau sunt prea atrași de potențiala plăcere a unei bătăi în lumea cercetării…

Oricum ar fi, articolul cu pricina mie mi se pare ceva excepțional, uneori prin implicații și idei secundare poate chiar mai mult decât prin ideea principală. Ingineria programării oricum a început de ceva vreme să se reorienteze în problema asta și sunt sigură că articolul poate fi doar un catalizator pentru o reorientare mai rapidă și nicidecum elementul generator. Dar articolul ridică problema controlului la un mod mai general și arată că e benefică doar atunci când nu e prea mult de câștigat. Iar întrebarea este: de ce ne apucăm de atât de multe lucruri în care avem nevoie de control? Și de ce simțim până la urmă atâta nevoie de a controla? A avea un control e una, dar a exercita controlul devine cu totul altceva.

În plus, articolul e un model de recunoaștere a unei greșeli. Dar despre partea asta vă invit să citiți pe Voxpublica.

februarie 3, 2010

Leapșa în fugă (nu așa trebuia să fie?)

Filed under: Diana,Diverse — Diana @ 1:47 pm
Tags: , , , , , , , ,

Cum sunt tot pe fugă zilele astea, pare să fie momentul potrivit pentru o (more…)

ianuarie 29, 2010

Făcând nefăcute

Filed under: Diana — Diana @ 9:12 am

Dat fiind că nu scriu nici atât de des și nici atât de bine pe cât aș vrea pe blogul ăsta, într-un mod foarte logic am decis să mai fac un blog, dar unul Fără titlu pentru că titlul ăstuia de față mă sperie. Partea bună e că acum pot să ezit între două bloguri și să nu scriu pe niciunul. Partea și mai bună ar fi dacă aș lăsa dilemele pe seama personajelor (autorul n-are ce face cu ele decât ca materie primă). Ce-o fi, o fi. Ah, pe blogul nou vor fi și ilustrații frumoase-frumoase, mulțumită Marei.

ianuarie 26, 2010

(Dez)Organizarea timpului

Filed under: Diverse — Diana @ 6:51 am
Tags: , , , ,

Motto: nu armele omoară oameni, ci oamenii care trag cu ele. 

  N-am să povestesc despre gestionarea timpului (time management). Există destule cărți pe tema asta cu atâtea (more…)

ianuarie 25, 2010

Mai bine mai târziu decât niciodată (și mătușa 007)

Filed under: Calatorii,Diana — Diana @ 5:06 pm
Tags: , , , , , , , ,

Îmi cer scuze pentru dispariția neanunțată și prelungită. Sfârșitul de an aventuros a fost urmat de un început vijelios sub amenințarea prăbușirii în capul meu a unui morman de treburi de făcut. Între aventuri și vijelii gandurile mele s-au rătăcit și n-au mai găsit liniștea să se așeze pe ecran. În locul lor s-au găsit să se facă vârtej alte gânduri cu multe semne de întrebare, pe jumătate planuri, pe jumătate de_ce_uri. Acum s-a mai liniștit și vijelia și vârtejul în sfârșit și simt și eu că a început un an nou (tot e bine că e încă ianuarie…). Sper totuși că nu v-am pierdut de tot și veți reveni pe aici.

Și pentru (re)început de blog, o miniaventura de avion, despre mătușa 007. I-am spus așa pentru că trebuie să fi fost chiar mai abilă decât Bond ca să evite controlul de securitate din aeroport sau în orice caz să îl fenteze atât de bine încât să aibă de unde picura în capul meu din bagajul de deasupra. Eu m-am ridicat, picuriciul s-a transformat repede în șuvoi, iar mătușa 007 mă asigura că nu face nimic, că e doar apă. După înfățișarea mătușii și aspectul lichidului eu aș fi zis mai degrabă zer, dar vorba lui Caragiale, se curăță cu apă rece. Până la urmă s-a răsucit, învârtit, zdrumicit și într-un final s-a terminat pesemne apa că în orice caz am putut să mă așez ca în puf pe un morman de șervețele. Stweardul a fost atât de fericit că n-am țipat, n-am urlat și nici la bătaie nu m-am luat, ci doar am cerut frumos șervețele încât mi-a adus cu toptanul 🙂 Dar tot am rămas cu nedumerirea mea: la atâtea controale de ultrasiguranță și sticluțe pentru lichide, pungi resigilabile și tot tacâmul, cum trecuse mătușa cu ditai punga din care să curgă apă vreo 5 minute bune ?

decembrie 23, 2009

Înzăpeziți cu avionul

Filed under: Calatorii,Diana,Diverse,Ofuri — Diana @ 11:52 am
Tags: , , , ,

avion înzăpezit pe aeroport M-am bucurat prea devreme în postul anterior. Drumul cel lung către casă, s-a dovedit mult mai lung decât credeam și nici nu era către casa pe care o aveam în minte. Sub zăpadă și frig drumul cel drept s-a răsucit, s-a zvârcolit și s-a încolăcit până când a ajuns de unde a pornit. Altfel spus, am rămas înzăpeziți cu avionul precum se vede în imagine și am exersat din plin filozofia proprie de drum: ori râzi, ori o dai în bocete. Cum preferăm prima variantă, a fost haz nebun. Zborul nostru anulat (la un loc cu aproape jumătate din zborurile de marți de altfel), alte zboruri pline până pe 29, chiar și variante fanteziste gen Milano-București via Atena anulate din aceeași cauză. Pe scurt, înapoi de unde am plecat, mai puțin în timp, bani și entuziasm. Asta este, amân Crăciunul personal pentru undeva în ianuarie/februarie. Iar acum, un vin fiert, o țuică fiartă (atâta câtă mai e), și rămâne probabil doar de schiat de nebuni pe 25. 

Concluzia: plecat, care va să zică plecat. Te poți întoarce, dar nu chiar oricând. 

Sărbători fericite tuturor și rămâne să ne vedem în 2010.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.